astmul alergic
astmul alergic 1
astmul alergic 2 despre noi harta site cauta
 
astm alergic acasa astmul alergic astm alergic mesaj 1
invata despre astm
tratamentul astmului
controlul astmului
astm alergic mesaj 2
pentru parinti
resurse
astm alergic linie astm alergic line
 
  • Dimensiune text: text mic
  • text mare
 
Medicamente pentru tratamentul astmului - imagine Medicamente pentru tratamentul astmului - mesaj

Tratamentul pentru astm presupune, în general, evitarea factorilor care declanşează crizele de astm şi unul sau mai multe medicamente pentru inflamaţia cronică şi alte modificări din plămân ce generează astmul.

 
Cuprins
 
Tratamentul astmului variază de la o persoana la alta şi medicul tău va avea grijă să individualizeze tratamentul funcţie de forma ta de astm, dar şi funcţie de nevoile şi cerinţele tale.
  • Cei mai mulţi oameni cu astm persistent utilizează o combinaţie de medicamente cu acţiune pe termen lung şi pe termen scurt;
  • Dacă simptomele astmului sunt generate de alergenii din aer, cum ar fi acarienii din praful de casă, mucegaiuri, polenul sau păr de animale de companie (astm alergic) este necesar, de asemenea, un tratament pentru alergie;
  • Uneori trebuie să încercaţi diferite medicamente înainte de a găsi cel mai bun tratament pentru astmul tău;
  • Pentru că astmul se modifică în timp, va trebui să menţineţi legătura cu medicul dumneavoastră pentru a monitoriza simptomele şi să învăţaţi cum trebuiesc făcute ajustările necesare.

Medicamentele utilizate pentru tratamentul astmului combină medicamente cu acţiune pe termen lung, medicamente de scurtă durată şi medicamente pentru tratarea alergiilor. Combinaţia de medicamente potrivită pentru astmul tău depinde de vârsta şi simptome, precum şi de ceea ce merge bine pentru a ţine astmul tău sub control.

Medicamente cu acţiune pe termen lung (Medicamente ce controlează astmul)

În cele mai multe cazuri, medicamentele ce controlează astmul trebuie să fie luate în fiecare zi. Ele se adresează în principal modificărilor din plămân care fac ca astmul să fie o boală cronică (inflamaţie, remodelare tisulară etc.), iar utilizarea lor regulată previne crizele de astm şi scăderea funcţiei pulmonare, ceea ce înseamnă de fapt controlul astmului. Tipurile de medicamente cu acţiune pe termen lung includ:
  • Corticosteroizi inhalatori, cum ar fi de beclometazona (Becotide, Becloforte, Qvar), triamcinolon (Azmacort), budesonide (Pulmicort), fluticazonă (Flixotide), mometazonă (Asmanex), ciclesonide (Alvesco) şi altele.
    Corticosteroizii inhalatori reduc inflamaţia căilor respiratorii şi sunt cele mai frecvent utilizate medicamente cu acţiune pe termen lung şi recomandate ca tratament de primă intenţie de toate ghidurile de tratament a astmului.
    Spre deosebire de corticosteroizi pe cale orală sau injectabilă, aceste medicamente sunt considerate cu risc relativ scăzut pentru efectele adverse pe termen lung la corticosteroizi. Folosind o tehnică inhalatorie corectă de administrare şi respectând dozele şi indicaţiile medicului corticosteroizii inhalatori nu se absorb din plămân decât într-o fracţiune neglijabilă, deci nu au cum să aibă efecte pe întregul organism, aşa cum au corticosteroizii pe cale orală. Modul lor de acţiune este doar local la nivelul plămânului, deci nu influenţează creşterea la copil şi nu produc osteoporoză, diabet şi alte reacţii adverse de temut ale corticoterapiei pe cale orală. Mai degrabă lipsa controlului astmului prin nerespectarea medicaţiei cu corticosteroizi inhalatori este mai periculoasă pentru că dacă se ajunge la crize severe de astm atunci este necesară corticoterapie orală sau injectabilă, care dacă se administrează repetat (crizele de astm sunt dese şi severe fără medicaţie de control) se sumează şi duc la reacţiile adverse de temut ale corticoterapiei. De fapt, dacă nu vă luaţi corticosteroizii inhalatori regulat sunteţi la risc mai mare de reacţii adverse ale corticoterapiei, fiindcă aceasta va fi necesar să fie administrată oral sau injectabil pentru a nu muri în crizele severe!
    Pentru a se a ajunge la efectul lor maxim este necesar ca aceste medicamente să fie luate zilnic de la câteva zile până la câteva săptămâni.
  • Beta2 agonişti cu acţiune de lungă durată (LABA) cum ar fi formoterolul şi salmeterolul. Aceste medicamente, denumite bronhodilatatoare cu acţiune de lungă durata deschid căile respiratorii şi reduc inflamaţia prin potenţarea efectelor corticosteroizilor inhalatori. Ele sunt utilizate pentru formele de astm moderat şi sever, întotdeauna în asociere cu corticosteroizii inhalatori, niciodată singure. Preparatele utilizate sunt Symbicort (budesonide/formoterol) şi Seretide (fluticazonă/salmeterol).
    Salmeterolul şi combinaţia acestuia cu fluticazona (Seretide) nu se utilizează pentru tratamentul crizei de astm, ci doar ca medicaţie cu acţiune pe termen lung.
  • Antagoniştii leucotrienelor, cum ar fi montelukast (Singulair), zafirlukast (Accolate) şi zileuton (Zyflo CR). Acestea medicamente se administrează pe cale orală şi au ca acţiune deschiderea căilor respiratorii, reducerea inflamaţiei şi scăderea producţiei de mucus.
    Antagoniştii leucotrienelor se pot administra singuri în formele uşoare de astm sau asociaţi cu corticosteroizii inhalatori pentru formele moderat/severe de astm.
    Conform ghidurilor de tratament a astmului antagoniştii leucotrienelor sunt o alternativă la corticosteroizii inhalatori. Se recomandă îndeosebi în astmul la copil cu crize declanşate predominant de infecţii virale, în astmul asociat cu rinită alergică, în astmul la fumători (unde răspunsul la corticosteroizii inhalatori este diminuat de fumat) şi în astmul ce asociază alergie la aspirină/antiinflamatoare nesteroidiene).
  • Teofilina retard, o pastilă pe zi, deschide căile respiratorii (efect bronhodilatator) şi are foarte slab efect antiinflamator. Ca şi LABA se utilizează numai în asociere cu corticosteroizi inhalatori.

Medicamente de scurtă durată (medicamente pentru criza de astm)

Mai este numite şi medicamente de salvare şi sunt utilizate pentru ameliorarea rapidă, pe termen scurt a simptomelor în timpul unui atac de astm, sau înainte de efort dacă medicul dumneavoastră vă recomandă aceasta. Aceste medicamente inhalatoare, numite bronhodilatatoare, uşurează respiraţia prin relaxarea temporară a muşchilor căilor respiratorii. Ele acţionează rapid în câteva minute şi efectul durează patru-şase ore.
Folosiţi aceste medicamente numai dacă medicul dumneavoastră vă recomandă şi numai pentru criza de astm. Luate prea des apare fenomenul de desensibilizare, adică de pierdere a efectului bronhodilatator. Dacă folosiţi această medicaţie prea des, probabil că va fi nevoie de ajustat medicaţia cu acţiune pe termen lung, deoarece astmul nu este controlat.
Păstraţi o evidenţă a câte pufuri din medicaţia de salvare luaţi pe zi.
În această categorie intră următoarele medicamente:
  • Beta 2 agonişti cu acţiune de scurtă durată (SABA), cum ar fi Salbutamol (Ventolin). Este cel mai utilizat medicament pentru criza de astm, se administrează inhalator deci necesită deprinderea unei tehnici corecte de administrare pentru a fi eficient. Luat corect şi în dozele prescrise (maxim 3 pufuri la interval de 3-5 minute) este foarte eficient şi nu are efect decât pe plămân.
    Pentru criza foarte severă de astm care nu răspunde la administrarea repetată de salbutamol inhalator se poate administra şi injectabil, cu monitorizare atentă şi numai într-un serviciu medical specializat şi bine dotat.
  • Ipratropium (Atrovent). Medicul dumneavoastră vă poate prescrie acest anticolinergic inhalator pentru ameliorarea imediată a simptomelor dumneavoastră. La fel ca alte bronhodilatatoare, ipratropium relaxează căilor respiratorii, ceea ce face mai uşoară respiraţia. Ipratropium este mai bine tolerat decât salbutamol.
  • Symbicort. Combinaţia budesonid/formoterol poate fi utilizată în tratamentul crizei de astm deoarece formoterol intră foarte repede în acţiune, la fel ca şi SABA sau ipratropium. Principiul de tratament se numeşte SMART şi are ca avantaje faptul că acelaşi dispozitiv de inhalare este folosit şi pentru tratamentul crizei de astm şi regulat, astfel încât nu se creează confuzie între inhalere, iar pe de altă parte asociat medicamentului ce deschide rapid bronhiile şi opreşte criza (formoterol) i se adaugă un medicament ce diminuă inflamaţia (budesonide, corticosteroid inhalator) ce previne reapariţia crizei.
  • Corticosteroizi pe cale orală şi intravenoasă se indică pentru a trata atacul acut de astm foarte sever, întotdeauna asociat medicaţiei inhalatorii prezentată mai sus. Aceste medicamente reduc inflamaţia căilor respiratorii şi se folosesc pentru a preveni repetarea crizei de astm. Nu au efect pe musculatura bronhiilor şi nu deschid bronhiile rapid. În plus intră în acţiune după 4-6 ore de la administrare. Practic nu sunt medicaţie pentru criză ci pentru prevenirea recidivei acesteia.
    Exemplele includ prednison şi metilprednisolon. Ele pot provoca reacţii adverse grave, atunci când sunt folosite foarte des şi dozele se cumulează.

Tratamentul astmului indus de alergii (astmul alergic).

Scopul tratamentului antialergic în astm este de a reduce sau elimina complet sensibilitatea organismului la un anumit alergen ce declanşează crizele de astm. Pentru tratamentul alergiilor asociate astmului se folosesc:
  • Imunoterapie (vaccin antialergic). Desensibilizarea la alergeni se realizează prin vaccinare, în general, o dată pe săptămână, timp de câteva luni, apoi o dată pe lună pentru o perioadă de trei până la cinci ani. În timp, imunoterapia reduce treptat până la eliminare reacţia sistemului imunitar la alergenii specifici.
    Dacă diagnosticul de astm alergic este pus repede şi se începe desensibilizare există şansa ca astmul să dispară odată cu vindecarea alergiei.
    Vaccinul antialergic este îndeosebi eficient la copii şi la pacienţii la care un singur alergen este dominant în generarea crizelor de astm.
    Nu se indică pacienţilor cu astm necontrolat sau la care crizele de astm sunt declanşate prin factori multipli, alergenul fiind doar unul din triggeri.
  • Anti-anticorpi IgE monoclonali, cum ar fi omalizumab (Xolair). Acest medicament reduce nivelul de anticorpi ai alergiei (IgE) şi prin aceasta reacţia sistemului imunitar la alergeni. Xolair este administrat prin injectare la fiecare două până la patru săptămâni timp de minim 6 luni.
 
| 4 STELE | 26 Voturi
 
Toate informaţiile de pe site-ul www.astmalergic.ro sunt doar pentru scopuri educaţionale.
Pentru sfaturi medicale specifice, diagnostic şi tratament vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
astmul alergic - acasa